Riscul expunerii la virusul Ebola pentru cetăţenii UE care locuiesc în Europa sau călătoresc în ţările afectate din Africa de Vest

 

           

Concluzii principale și opțiuni pentru reducerea riscului:

            Între decembrie 2013 și 12 octombrie 2014, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a raportat 8997 cazuri de infecție cu virusul Ebola dintre care 4493 decese, în șapte țări (Guineea, Liberia, Sierra Leone, Nigeria, Senegal, Spania și Statele Unite ale Americii). Statele Unite au raportat un nou caz pe 14 octombrie 2014, la un cadru medical din Dallas, Texas, care a participat la îngrijirea primului caz din SUA și ale cărui teste de laborator au fost pozitive pentru Ebola.

 

            Pe 6 octombrie 2014 autoritatile spaniole au raportat un caz confirmat de Ebola, la un cadru medical care a îngrijit un pacient cu Ebola întors în Spania. În prezent este investigat modul de transmitere a infecției la personalul medical. Nu există dovezi care să susțină o modificare a transmisibilității virusului. Măsurile de control al infecției recomandate rămân valabile, dacă sunt aplicate corect. Deși există posibilitatea apariției de noi cazuri dintre contacții asistentei infectate, riscul de răspândire a infecției în Spania rămâne mic.

 

            Evoluția epidemiei de Ebola din ultimele săptămâni a dus la creșterea probabilității ca cetățenii UE și călătorii în țările afectate să se expună riscului de a intra în contact cu persoane bolnave sau infectate. Dacă sunt respectate precauțiunile recomandate, riscul de infectare al călătorilor în țările afectate este mic. Există riscul expunerii la Ebola în unitățile medicale din țările afectate, în funcție de cât de bine sunt implementate măsurile de prevenire a infecției în aceste unități.

 

            Datorită creșterii numărului de persoane trimise pentru a ajuta la eforturile de a controla epidemia în țările afectate, riscul de a importa cazuri de Ebola în UE crește. Dacă măsurile de prevenție sunt respectate, riscul de răspândire a bolii într-o țară UE datorită personalului medical infectat întors în țara de origine este mic, dar un poate fi exclus în circumstanțe excepționale. Transmiterea bolii la personal medical în Spania subliniază existența riscului de apariție a bolii în UE și nevoia de a controla epidemia din Africa de Vest.

 

            Dacă apare un caz simptomatic de Ebola într-un stat membru UE, transmiterea secundară la familie sau în unitățile medicale nu poate fi exclusă. Probabilitatea transmiterii este mai mare în stadiul precoce al bolii, când deși contagiozitatea este mică, există riscul contactelor neprotejate și în stadiul tardiv, când pacienți confirmați, cu încărcare virală mare, sunt supuși unor proceduri medicale invazive, cu risc de contaminare.

 

Opțiuni pentru reducerea riscului de transmitere a bolii:

 

  • Pentru reducerea riscului de infecție în Africa de vest, ar trebui evitate călătoriile în zonele afectate, cu excepția celor necesare și respectarea strictă a măsurilor de prevenție în comunități. Datorită riscului crescut de infectare în unitățile medicale, ar trebui ca călătorii să evite unitățile în care sunt tratați bolnavii de Ebola.
  • Pentru a reduce riscul importării bolii în UE, trebuiesc aplicate recomandările OMS referitoare la declararea unui Evenimentde Sănătate Publicădeinteres internațional (Public Health Event of International Concern - PHEIC), în special efectuarea de teste screening la părăsirea țărilor afectate. Screeningul nu poate detecta persoanele infectate care se află în perioada de incubație a virusului, care sunt asimptomatice.
  • Posibilitatea efectuarii de teste screening la punctele de intrare în țările în care se pot întoarce persoane din țările afectate poate fi luată în considerare în cazul în care performanțele testelor screening efectuate la părăsirea țărilor afectate nu pot fi evaluate.
  • Pentru a reduce riscul de răspândire a bolii în UE ca urmare a importării virusului, se poate întrerupe transmiterea prin implementarea măsurilor de control al infecției, izolarea și tratarea pacienților și depistarea și monitorizarea contacților. De asemenea, riscul poate fi scăzut prin avertizarea și pregătirea personalului medical în eventualitatea tratării cazurilor de Ebola și punerea la dispoziție a resurselor necesare pentru identificarea și tratarea cazurilor de boală.
  • Transmiterea bolii la personalul medical poate fi prevenită prin aplicarea cu strictețe a recomandărilor OMS cu privire la măsurile de control al infecției. Infecția poate apărea ca urmare a unei greșeli în aplicarea măsurilor de protecție, când există contact cu un pacient infecțios, la manevrarea deseurilor medicale sau la îndepărtarea echipamentului de protecție personală.

 

            Antrenarea repetată pentru utilizarea corectă a EPP, realizarea unor simulări și supravegherea continuă a îmbrăcării și dezbrăcării echipamentului de protecție personală și a interacțiunilor cu pacienții duc la îmbunătățirea serviciilor de sănătate.

 

            Informații despre boală

 

            În prezent sunt cunoscute cinci specii ale genului Ebolavirus din familia Filoviridae: Zaïre ebolavirus, Sudan ebolavirus, Reston ebolavirus, Taï Forest ebolavirus și Bundibugyo ebolavirus. Infecția cu oricare dintre acestea, cu excepția Reston ebolavirus, duce la apariția febrei hemoragice Ebola. Epidemia actuală din Africa de Vest este cauzată de Zaïre ebolavirus. Epidemia din Republica Democrată Congo, declarată pe 26 august 2014, nu are legătură cu epidemia din Africa de Vest.

 

            Virusurile Ebola sunt clasificați ca patogeni de nivel de biosecuritate 4 (BSL-4, nivel de risc 4) și necesită măsuri speciale de protecție. Virusurile pot supraviețui în mediu lichid sau pe suprafețe uscate timp de câteva zile. Pot fi inactivate prin iradiere cu raze gamma, încălzire la 600c timp de 60 minute sau fierbere timp de cinci minute și sunt sensibile la hipocloritul de sodiu și alți dezinfectanți. Înghețarea sau congelarea nu inactivează virusurile Ebola.

 

            Perioada de incubație este de obicei între patru și zece zile, dar poate varia între două zile și 21 zile. Rata de fatalitate a infecției cu Zaïre ebolavirus este estimată a fi între 44% și 90%.

 

            Virusurile Ebola se transmit prin contact direct cu sânge, secreții, țesuturi, organe și fluide corporale ale persoanelor infectate, chiar și după deces. Transmiterea se poate realiza și prin contact cu obiecte contaminate cu fluide corporale infectate. Modul de transmitere principal este reprezentat de contactul direct cu o persoană simptomatică sau decedată ca urmare a febrei hemoragice (Tabelul 1). Transmiterea aerogenă nu este documentată.

 

            Probabilitatea de transmitere a bolii în faza prodromală este considerată mică. Riscul de transmitere crește odată cu avansarea bolii. Un studiu desfășurat în Republica Democrată Congo a identificat contactul direct cu o persoană infectată ca fiind cel mai important factor de risc. Riscul crescut a fost asociat cu expunerea la fluide corporale și cu starea avansată a bolii. Pe perioada bolii, virusul Ebola se găsește intr-o varietate de fluide corporale. S-a observat că încărcarea virală a Zaïre ebolavirus în stadiile inițiale ale bolii a fost mai crescută la pacienții care au decedat față de pacienții care au supraviețuit.

 

            Ceremoniile funerare și contactul direct cu persoane decedate reprezintă un mod de transmitere a bolii. Genom viral a fost descoperit în spermă la 91 zile de la debutul bolii, iar virusul Ebola replicativ a fost descoperit în spermă la 41 zile de la debutul bolii.

 

Tabelul 1. Nivelul riscului de transmitere a virusurilor Ebola în funcție de tipul de contact cu o persoană infectată

 

Nivelul riscului

Tipul de contact

Risc scăzut

Contact cazual cu o persoană febrilă, dar care se poate deplasa și îngriji singură, de exemplu așezarea lângă aceasta sau în mijloacele de transport în comun

Risc crescut

Contact față în față (sub 1 metru) fără echipament de protecție (inclusiv ochelari de protecție) cu un caz probabil sau confirmat de boală, care tușește, vomită, sângerează sau are diaree; 

Contact direct cu orice material contaminat cu fluide corporale ale unui caz probabil sau confirmat;

Expunerea mucoaselor sau a zonelor cutanate cu leziuni prin soluție de continuitate a pielii la fluide corporale, țesuturi sau probe recoltate de la un caz probabil sau confirmat.

Participarea la ceremonii funerare si expunerea la rămășițe umane în sau din o zonă afectată fără echipament personal de protecție.

Contact direct cu bushmeat (carne crudă provenită de la animale decedate din cauze necunoscute) sau lilieci, rozătoare, primate, vii sau decedate, în sau din zonele afectate.

 

 

            Tratament și dezvoltarea unui vaccin

 

            În prezent nu există nici vaccin nici tratament specific pentru febra hemoragică Ebola. Inițiat rapid, tratamentul de susținere poate crește șansele de recuperare. Potențiale terapii și vaccinuri pentru Ebola au fost luate în considerare la două reuniuni OMS, desfășurate pe 4-5 și 29-30 septembrie 2014 și sunt în continuare în evaluare științifică. Câteva dintre aceste potențiale medicamente au fost utilizate experimental în tratamentul cazurilor de Ebola în ultima lună.

 

            La prima ședință de consultări a OMS, s-a ajuns la consensul că terapia cu sânge integral și serurile obținute de la pacienții aflați în convalescență trebuiesc considerate o prioritate.

            O serie de tratamente au avut rezultate promițătoare la testele efectuate pe primate, deși nicinunul dintre acestea nu sunt autorizate pentru tratarea Ebola, iar disponibilitatea lor este deocamdată limitată.

            De asemenea, la prima ședință de consultări a OMS au fost identificate două vaccinuri aflate în stadii avansate de dezvoltare:

 - un vaccin recombinat al virusului stomatitei veziculare, care exprimă glicoproteina de suprafață Zaire (rVSV-ZEBOV), care induce răspuns imun specific la Zaïre ebolavirus;

 - un vaccin ce conține  serotipul 3 al adenovirusului cimpanzeului inactivat (cAd3-ZEBOV) care de asemenea  care exprimă glicoproteina de suprafață Zaire.

            Studii clinice de faza 1 și 2 au fost inițiate în SUA, Africa și Europa, cu scopul de a analiza imunogenicitatea și siguranța vaccinurilor. Este improbabil ca date despre eficacitate să fie disponibile înainte de o autorizare rapidă a vaccinurilor. Dacă se dovedește că sunt sigure, vaccinurile ar putea deveni disponibile în următoarele luni, prioritate având personalul medical. Totuși trebuie ținut cont că datorită testării limitate pe subiecți umani, aceste vaccinuri vor avea nevoie de o monitorizare a siguranței și eficacității și după ce sunt autorizate.

            Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a început să analizeze informațiile disponibile în legătură cu diferitele tratamente pentru Ebola aflate în dezvoltare, pentru a sprijini autoritățile din domeniul sănătății în luarea de decizii și autorizarea cât mai rapidă în țările membre UE.

 

            Informații despre epidemia din Africa de Vest

 

Date importante în evoluția epidemiei, în ordine cronologică:

 

22 martie 2014: Ministerul Sănătății din Guineea a notificat OMS despre o epidemie de Ebola cu evoluție rapidă. Primele cazuri au apărut în decembrie 2013. Epidemia este cauzată de o încrengătură (clade) a Zaïre ebolavirus, care deși înrudită, este distinctă față de virusurile izolate izolate în celelalte epidemii din Africa centrală, și total diferită față de Taï Forest ebolavirus care a fost izolat în epidemia din Coasta de Fildeș din 1994-1995. Primele cazuri raportate au fost din sud-estul Guineei și din capitala Conakry.

 

Mai 2014: au fost raportate primele cazuri din Sierra Leone și Liberia, unde se presupune că boala s-a răspândit datorită traversării granițelor de către persoane infectate.

 

Sfârșitul lui iunie 2014: un caz simptomatic a călătorit cu avionul către Lagos, Nigeria, unde a infectat câteva persoane cu care a avut contact în aeroport și personal medical până cănd a fost descoperit cu Ebola.

 

8 august 2014: OMS a declarat epidemia ca fiind Eveniment de Sănătate Publică de interes internațional (PHEIC) și a confirmat pe 22 septembrie că aceasta continuie să fie considerată PHEIC.

 

29 august 2014: Ministerul Sănătății din Senegal a raportat un caz confirmat de Ebola importat, un tânăr în vârstă de 21 ani originar din Guineea.

 

18 septembrie 2014: Consiliul de Securitate al ONU a recunoscut Ebola ca o „amenințare la adresa păcii și securității internaționale” și a adoptat în unanimitate o rezoluție privind instituirea unei inițiative a ONU care să concentreze toate agențiile relevante în efortul de a combate această criză.

 

23 septembrie 2014: Un studiu publicat de echipa OMS de combatere a Ebola prognozează depășirea a 20000 cazuri (5740 în Guineea, 9890 în Liberia și 5000 în Sierra Leone) până la începutul lunii noiembrie 2014. Același studiu a estimat timpul de dublare al numărului de cazuri (doubling time of the epidemic) la 15,7 zile în Guineea, 23,6 zile în Liberia și 30.2 zile în Sierra Leone.

 

30 septembrie 2014: Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) a anunțat primul caz importat de Ebola din SUA, acesta având legătură cu epidemia din Africa de Vest.

 

3 octombrie 2014: în Senegal, toți contacții cazului de Ebola au terminat perioada de monitorizare de 21 zile, fără a dezvolta boala. Nu a fost raportat nici un caz de transmitere locală a Ebola în Senegal. Pe 5 septembrie, testele efectuate cazulul importat au avut rezultate negative și OMS a declarat epidemia din Senegal de Ebola stinsă pe data de 17 octombrie 2014 (după o perioadă egală cu dublul perioadei de incubație de la negativarea rezultatelor testelor ultimului caz izolat).

 

6 octombrie 2014: Autoritățile spaniole au raportat un caz confirmat de Ebola, la o asistentă medicală care a îngrijit un pacient spaniol repatriat bolnav de Ebola.

 

10 octombrie 2014: O asistentă medicală de la Spitalul Texas Health Presbyterian, care a îngrijit un pacient spitalizat (cel anunțat pe 30 septembrie 2014) a fost identificată pozitivă la testarea pentru Ebola.

 

14 octombrie: O altă asistentă medicală de la același spital din Texas, care a îngrijit primul pacient de Ebola anunțat, a fost identificată cu Ebola și internată.

 

            Actualizare epidemiologică

 

            Situația în Africa de Vest

 

            Din decembrie 2013 și până la data de 12 octombrie 2014, au fost raportate 8994 cazuri de Ebola, dintre care 4492 decese datorate Ebola.

 

            Distribuția cazurilor în funcție de țara în care au fost raportate este următoarea:

 - Guineea: 1472 cazuri și 843 decese până la data de 12 octombrie 2014;

 - Liberia: 4249 cazuri și 2458 decese până la data de 11 octombrie 2014;

 - Sierra Leone: 3252 cazuri și 1183 decese până la data de 12 octombrie 2014;

 - Nigeria: 20 cazuri și 8 decese, ultimul caz confirmat în Lagos pe data de 5 septembrie 2014 (37 de zile de la ultimul caz pe 12 octombrie), iar ultimul caz confirmat în Rivers State pe 1 septembrie 2014 (41 de zile de la ultimul caz pe 12 octombrie);

 - Senegal: 1 caz, niciun deces, confirmat pe 28 august 2014(45 de zile de la ultimul caz pe 12 octombrie). Toți contacții au fost monitorizați timp de 21 zile, fără apariția bolii.

 

Echipa OMS de combatere a Ebola (WHO Ebola response team) a demonstrat că boala prezintă o evoluție semne și simptome similare celor din epidemiile anterioare. Perioada medie de incubație a fost estimată a fi de 11,4 zile (The incubation period was estimated to be 11.4 days with serial interval of 15.3 days.) Rata de fatalitate estimată la 4010 cazuri la care se cunoaște starea la externare din Guineea, Liberia și Sierra Leone a fost de 70,8% (interval de încredere de 95%: 68,6 - 72,8%), fără diferențe semnificative între țări.

 

            Situația în Guineea, Sierra Leone și Liberia

            OMS categorizează Guineea, Liberia și Sierra Leone ca țări cu transmitere răspândită și intensă a bolii. Epidemia continuă să evolueze în aceste țări. Numerele raportate oficial sunt considerate a subestima situația reală, în special în regiunea Monrovia din Liberia. Incidența bolii a crescut în Guineea, în special în Coyah, în apropiere de Conakry. În Macenta rata de transmitere a bolii este ridicată, cazuri noi sunt raportate în Beya și Lola, în apropiere de Coasta de Fildeș și în Boke, zonă vecină cu Guineea Bissau la vest. În Sierra Leone, rata cea mai mare de transmitere o au Freetown, regiunile vestice (atât în mediu urban cât și rural), districtele Bombali, Porto Loko, Bo și Tonkolili.

 

            Situația în Nigeria

            Până la data de 12 octombrie 2014, 20 de cazuri, dintre care 8 decese, au fost raportate. În Lagos, ultimul caz a fost confirmat pe data de 5 septembrie 2014, iar ultimul caz confirmat în Rivers State a fost  pe 1 septembrie 2014. Toți cei 891 contacți identificați în Nigeria au  au fost monitorizați timp de 21 zile, fără apariția bolii (362 contacți în Lagos, 529 contacți în Port Harcourt).

 

            Situația personalului medical confirmat cu Ebola în Africa de Vest

            Până la data de 12 octombrie 2014, OMS a raportat 425 cazuri de Ebola din rândul personalului medical, dintre care 236 au decedat. Tabelul 2 detaliază distribuția cazurilor și deceselor din rândul personalul medical din 4 țări afectate.

 

Tabelul 2. Numărul de cazuri și decese din rândul personalului medical din Africa de Vest cauzate de Ebola.

Țara

Cazuri din rândul personalului medical (% din totalul de cazuri)

Decese din rândul personalului medical (% din totalul de decese)

Guineea

76 (5,2)

40 (4,7)

Liberia

209 (4,9)

96 (3,9)

Sierra Leone

129 (4,0)

95 (8,0)

Nigeria

11 (55,0)

5 (62,5)

Total

425 (4,7)

236 (6,0)

Sursa: datele sunt bazate pe informațiile raportate oficial de ministerele de sănătate până la data de 12 octombrie 2014 de Guineea și Sierra Leone și până la data de 11 octombrie 2014 de Liberia.

 

Organizația Medici Fără Frontiere a raportat că din martie și până pe 26 septembrie 2014, 14 dintre membri, dintre care un membru al staffului internațional, au fost infectați. Dintre aceștia, 8 au decedat.

 

            Situația în afara Africii de Vest

 

            SUA

            Pe 30 septembrie 2014, CDC a anunțat primul caz importat de Ebola din SUA, venit din Africa de Vest. Persoana recent venită din Liberia, a fost diagnosticată în Dallas, Texas. Aceasta era în vizită la rudele din SUA, nefiind cadru medical. Se presupune că a avut un risc crescut de expunere în Liberia, înainte de călătoria spre SUA. În momentul îmbarcării, pe parcursul călătoriei cu avionul și la aterizare a fost asimptomatic, pe data de 20 septembrie. Simptomele au început să apară pe 24 septembrie, s-a prezentat la doctor pe 26 septembrie și a fost internat și izolat pe 28 septembrie 2014. A decedat pe 8 octombrie 2014.

 

            Autoritățile sanitare din SUA investighează contacții acestui pacient care ar fi putut fi infectați. Persoanele care s-au aflat în același avion au fost excluse, deoarece pe parcursul călătoriei din Liberia în SUA persoana a fost asimptomatică. Primele simptome au apărut la câteva zile după călătorie, deci persoana nu era contagioasă în timpul zborului.

 

            CDC raportează că începând cu 7 octombrie 2014, 10 contacți cu expunere certă și 38 persoane cu expunere posibilă la primul caz se află în investigație. Monitorizarea zilnică a acestor contacți se va desfășura timp de 21 zile de la expunere penrtu a se verifica dacă apar febră sau alte simptome.

 

            Cel de-al doilea caz identificat în Dallas pe 10 octombrie este un cadru medical care a participat la îngrijirea primului caz, cel venit din Liberia și diagnosticat în Dallas, Texas.

 

            Cel de-al treilea caz din SUA, confirmat pe 14 octombrie, este un al doilea cadru medical din Spitalul Texas Health Presbyterian, care a ingrijit primul caz de Ebola diagnosticat în SUA. CDC a confirmat ca acesta a călătorit cu avionul pe 13 octombrie, cu o zi înainte de debutul simptomelor. Datorită apariției simptomelor la puțin timp de la călătoria cu avionul (zborul a avut loc seara iar simptomele au apărut în dimineața următoare), CDC a contactat toți cei 132 pasageri ai acestui zbor. Mass-media din SUA a anunțat că pacientul a fost transferat la Spitalul Emory University din Atlanta.

 

            Clinicienii din SUA au raportat că pacienții aflați în stadii avansate ale bolii elimină o cantitate mare de lichide, între 5 și 10 litri pe zi, aceste lichide conținând virusul Ebola. Virusul nu a fost detectat însă în lichidul de dializă al unui pacient care a fost examinat. Virusul nu a fost detectat în probele preluate de pe suprafețele frecvent atinse de pacienți din salonul de spital (baia, toaleta).

 

            Spania

            Pe 6 octombrie, autoritățile spaniole au raportat un caz confirmat de Ebola, la un cadru medical care a contribuit la îngrijirea celui de-al doilea pacient spaniol cu Ebola repatriat. Acesta era cadru medical evacuat, a ajuns în Spania pe 22 septembrie și a decedat pe 25 septembrie. Cazul confirmat pe 6 septembrie reprezintă prima situație de transmitere a Ebola din afara regiunii Africii de Vest.

 

            Cadrul medical este o femeie care lucrează în spitalul La Paz-Carlos III din Madrid. Febra a apărut în noaptea de 29 septembrie. Conform Ministerului Sănătății Spaniol, aceasta a participat la îngrijirea medicală a cazului repatriat și a purtat echipamentul de protecție personală (EPP). Între sarcinile ei nu au fost incluse proceduri medicale. Conform protocolului, s-a auto-monitorizat și trebuia să contacteze serviciile de sănătate de la locul de muncă dacă ar fi prezentat febră sau alte simptome.

 

            Asistenta a intrat în salonul pacientului de două ori, o dată înainte de decesul pacientului și o dată după deces. Rezultatele preliminare ale investigației cindică un incident din timpul dezbrăcării EPP de pe 24 septembrie ca mod de transmitere a bolii.

 

            Asistenta a fost internată la spitalul La Paz-Carlos III pe 6 octombrie și este izolată.

 

            Autoritățile spaniole au inițiat acțiunea de depistare a contacților și până la data de 10 octombrie, 72 de contacți, dintre care 13 sunt considerați cu risc crescut, sunt monitorizați. O parte din contacții cu risc crescut sunt în carantină iar pentru ceilalți este evaluată această opțiune.

 

            Repatrieri și evacuări ale personalului medical din țările afectate de Ebola

            17 persoane au fost evacuate sau repatriate din țările afectate.

 

            Până la data de 13 octombrie, 9 cadre medicale au fost evacuate, fiind cazuri confirmate cu Ebola, în țări din Europa (3 în Germania, 2 în Spania, 1 în Marea Britanie, 1 în Franța, 1 în Norvegia și 1 în Elveția), iar două persoane expuse au fost repatriate în Olanda.

 

Tabelul 3.  Repatrieri și evacuări ale personalului medical din țările afectate de Ebola până la data de 13 octombrie 2014

Data evacuării

Țara din care a fost evacuat

Țara în care a fost evacuat

Profesia

Status

Confirmat

Cetățenie

2 August 2014

Liberia

Atlanta (SUA)

Personal medical

Externat

Da

SUA

5 August 2014

Liberia

Atlanta (SUA)

Personal medical

Externat

Da

SUA

6 August 2014

Liberia

Madrid (Spania)

Personal medical

Decedat

Da

Spaniol

24 August 2014

Sierra Leone

Londra (Marea Britanie)

Personal medical

Externat

Da

Britanic

27 August 2014

Sierra Leone

Hamburg (Germania)

Epidemiolog

Recuperat

Da

Senegalez

4 Septembrie 2014

Monrovia, Liberia

Omaha (SUA)

Medic (Obstetrician)

Stabil

Da

SUA

9 Septembrie 2014

Kenema, Sierra Leone

Atlanta (SUA)

Medic

Stabil

Da

SUA

14 Septembrie 2014

Sierra Leone

Leiden (Olanda)

Personal medical

Externat

Nu

Olandez

14 Septembrie 2014

Sierra Leone

Leiden (Olanda)

Personal medical

Externat

Nu

Olandez

19 Septembrie 2014

Liberia

Paris (Franța)

Personal medical

Externat

Da

Francez

22 Septembrie 2014

Sierra Leone

Madrid (Spania)

Personal medical

Decedat

Da

Spaniol

22 Septembrie 2014

Sierra Leone

Laussane (Elveția)

Personal medical

Internat

Necunoscut

non-Elvețian

28 Septembrie 2014

Sierra Leone

Maryland (SUA)

Personal medical

Internat

Necunoscut

SUA

2 Octombrie 2014

Sierra Leone

Frankfurt (Germania)

Personal medical

Stabil

Da

Uganda

2 Octombrie 2014

Liberia

Omaha (SUA)

Cameraman

Stabil

Da

SUA

6 Octombrie 2014

Sierra Leone

Oslo (Norvegia)

Personal medical

Necunoscut

Da

Norvegian

8 Octombrie 2014

Liberia

Leipzig (Germania)

Personal medical

Decedat

Da

Sudanez

 

 

 

 

            ECDC - evaluarea riscului

            Luând în considerare cele aproape 9000 cazuri, dintre care peste 4000 decese raportate în Africa de Vest până la mijlocul lunii octombrie 2014, este clar că măsurile implementate până în prezent nu au reușit să ducă la controlul epidemiei. Toate dovezile și predicțiile indică faptul că epidemia va continua să evolueze și să se răspândească geografic în țările afectate dacă eforturile depuse pentru a o controla rămân aceleași.

 

            Evoluția clinică a bolii și transmisibilitatea estimată sunt similare celor din epidemiile precedente. Cunoștințele actuale nu indică o patogenicitate crescută a tulpinii de virus Ebola implicată în această epidemie fără precedent. Ca și în epidemiile precedente, transmiterea are loc în principal prin contact direct cu pacienți cu Ebola și cadavre infectate. Nu există dovezi convingătoare că măsurile de control al infecției recomandate ar fi necorespunzătoare pentru a asigura protecție dacă sunt respectate cu strictețe de către personalul pregătit (antrenat) al serviciilor de sănătate și cu facilitățile corespunzătoare.

 

            În consecință, scopul eforturilor de a controla epidemia de Ebola în țările afectate este acela de a întrerupe lanțul transmiterii interumane prin următoarele activități:

   - Identificarea rapidă și izolarea cazurilor suspecte de Ebola, confirmarea prin teste de laborator și inițierea tratamentului suportiv în saloanele izolate.

   - Preluarea și îngroparea în condiții de siguranță a celor decedați din cauza Ebola

   - Identificarea tuturor contacților ai fiecărui caz de Ebola, monitorizarea regulată a stării lor de sănătate timp de 21 zile și izolarea, diagnosticarea și tratarea tuturor celor care dezvoltă simptome.

   - Minimizarea riscului de transmitere în instituțiile medicale, prin utilizarea EPP și manevrarea deșeurilor medicale în mod consecvent și adecvat.

   - Instruirea liderilor comunitari pentru a recunoaște boala, modurile de transmitere și măsurile de protecție și încurajarea lor să transmită mai departe aceste informații către membrii comunității.

   - Sensibilizarea opiniei publice pentru adoptarea unui comportament protector.

 

            Amplitudinea epidemiei actuale pune la încercare activitățile de răspuns și necesită eforturi internaționale susținute pentru a îmbunătăți serviciile de sănătate și măsurile de control, pentru a asigura stocul de echipamente de protecție în facilitățile de tratament și pentru a consolida și susține competența supravegherii epidemiologice și diagnosticului de laborator. Pe lângă urgența de sănătate publică, criza actuală de proporții fără precedent reprezintă o amenințare la adresa sistemelor de sănătate, având impact și pe îngrijirile medicale standard pentru alte patologii. În țările cele mai afectate, și alte sectoare sociale sunt afectate, precum cel economic și cel de siguranță a alimentelor, transformând această criză într-o urgență de sănătate complexă ce necesită răspuns multi-sectorial pe scară largă.

 

            Dacă epidemia îșî menține dinamica actuală, fără implementarea unor măsuri eficiente, ne putem aștepta la o evoluție explozivă, având consecințe grave pentru regiunea afectată. Riscul importării bolii în UE este proporțional cu amploarea epidemiei în Africa de Vest și accentuează necesitatea controlului eficient al epidemiei.

 

 

Expunerea în cadrul comunităţii

 

Riscul de infecţie prin expunerea în cadrul comunităţii pentru locuitorii UE şi pentru persoanele care vizitează  ţările afectate  este considerat a fi scăzut cu condiţia ca aceştia să respecte normele de precauţie recomandate. Creşterea numărului de cazuri noi de Ebola din ultimele săptămâni, posibilitatea transmiterii intraurbane şi faptul că există căi de transmitere necunoscute cresc probabilitatea ca rezidenţii şi cei care călătoresc în ţările afectate de Ebola  să fie expuşi contactului cu persoane infectate sau care au dezvoltat deja boala.

Persoanele care vizitează prieteni sau rude în ţările afectate au tendinţa de a lua contact mai des şi mai apropiat cu membrii comunităţii, având o probabilitate mai mare de a fi la risc decât alţi călători, mai ales dacă îngrijesc prieteni sau rude bolnave sau dacă iau parte la ceremonii de înmormântare – activităţi cunoscute pentru posibilitatea de transmitere a virusului Ebola.

 

Expunerea în cadrul unităţilor medicale

 

Locuitorii şi cei care vizitează o zonă afectată riscă să fie expuşi la virusul Ebola în unităţile medicale. Gradul de risc este legat de cât de temeinic sunt implementate în aceste unităţi măsurile de control al infecţiei şi de natura îngrijrilor necesare.

Riscul expunerii în cadrul unităţilor sanitare există chiar şi în zonele în care nu au fost încă raportate cazuri deoarece se poate presupune că nu toate cazurile de Ebola sunt detectate şi raportate imediat.

Riscul de infecţie nu se limitează la unităţile spitaliceşti care oferă îngrijiri cazurilor confirmate de Ebola deoarece persoanele contagioase se pot prezenta iniţial pentru consult medical la oricare altă unitate medicală.

Deşi riscul este scăzut pentru consultaţiile care implică teste diagnostice non-invazive şi prescrierea de medicaţie orală pacienţilor care nu manifesta simptome severe precum diaree profuză sau hemoragie, acesta poate creşte daca se impun proceduri invazive.

Riscul de a fi expus la virusul Ebola este desigur mai mare pentru personalul medical şi pentru voluntarii care asigură asistenţă în unităţi în care nu au fost implementate niciun fel de măsuri de control al infecţiei. Riscul este extrem de crescut pentru personalul medical care efectuează proceduri medicale invazive sau care asigură îngrijiri pacienţilor cu boală Ebola fără a lua măsuri adecvate de control al infecţiei şi fără să utilizeze echipament individual de protecţie.

 

Riscul importului in Uniunea Europeană

 

Evaluare generală

 

Este aşteptat ca numărul de cazuri noi să crească în Guineea, Liberia şi Sierra Leone în următoarele săptămâni şi, posibil, luni. Aşadar, probabilitatea ca anumite persoane să ajungă în UE cu o posibilă infecţie cu virus Ebola s-a mărit faţă de evaluarea precedentă.

Persoanele infectate cu virusul Ebola pot ajunge în UE prin intermediul unor zboruri directe sau indirecte din ţări afectate sau la bordul unor nave de pasageri sau mărfuri:

  • Aceştia se pot afla în perioada de incubaţie a bolii în momentul sosirii. Aceste persoane nu prezintă simptome şi nu pot fi identificate prin metode de screening la punctele de sosire sau plecare.
  • Ei pot ajunge deja bolnavi, simptomele debutând în timpul călătoriei.

Aproape toate ţările din UE/SEE au emis recomandări temporare de călătorie în vederea evitării călătoriilor care nu sunt neapărat necesare către ţările afectate de Ebola. Un număr de companii aeriene internaţionale au sistat sau redus substanţial zborurile către cele mai afectate trei ţări din Africa de Vest.

 

O posibilitate  îndepărtată este reprezentată de transmiterea pe rutele folosite de migranţii ilegali care ajung pe ţărmul sudic al Mării Mediterane şi încearcă să intre în Europa pe cale maritimă. Cu toate ca această probabilite este redusă, consecinţele apariţiei unui focar epidemic într-un centru de detenţie sau la bordul unei nave, pe mare, ar putea fi dramatice.

Răspunsul internaţional continuă să se intensifice odată cu implicarea agenţiilor ONU, a organizaţiilor internaţionale sau non-guvernamentale şi a actorilor guvernamentali. Numărul cetăţenilor europeni implicaţi în acest răspuns este aşteptat să crească datorită sprijinului oferit de UE pentru activităţile de combatere a epidemiei în ţările afectate. În general, standardele de control al infecţiei şi măsurile de protecţie individuală trebuie menţinute strict pentru a minimaliza expunerea îngrijitorilor la virusul Ebola şi necesitatea repatrierii sau evacuării personalului medical şi a voluntarilor. Recent, s-a observat o creştere a numărului de raportări privind membri ai personalului medical expatriat care au fost repatriaţi sau evacuaţi din raţiuni medicale din ţări afectate de Ebola după expunerea la virusul Ebola sau din cauza infectării lor. Necesitatea repatrierii sau a evacuării din considerente medicale va creşte pe măsură ce epidemia se extinde şi numărul personalului internaţional implicat în acţiunile de răspuns se măreşte. Această criză va continua probabil timp de câteva luni, iar probabilitatea importului neplanificat de virus Ebola în EU (prin evacuări din considerente non-medicale) va creşte în timp odată cu extinderea epidemiei.

 

Pacienţii care prezintă simptome şi solicită îngrijiri medicale în EU

 

Există posibilitatea ca o persoană care a fost expusă virusului Ebola să dezvolte simptome în timpul unui zbor comercial. Este de aşteptat că aceşti pacienţi vor fi identificaţi şi cazul lor va fi raportat unei unităţi medicale la sosire în EU, urmând să fie izolaţi pentru a reduce riscul transmiterii ulterioare.

 

Riscul asociat călătoriilor şi transportului

 

Un călător aflat la bordul unui avion ar putea fi deja bolnav sau s-ar putea îmbolnăvi în timpul zborului, prezentând simptome compatibile cu Ebola. În această situaţie, posibilitatea transmiterii virusului celorlalţi pasageri sau membrilor echipajului ar trebui evaluată conform ghidului RAGIDA al ECDC.

Dacă în urma unei investigaţii se concluzionează că pasagerul are simptome compatibile cu Ebola şi a fost expus la Ebola în ultimele 21 de zile, toţi pasagerii şi membrii echipajului care au intrat în contact direct cu acesta, precum şi toţi pasagerii aşezaţi la o distanţă de un loc de persoana bolnavă ar trebui să fie monitorizaţi timp de 21 de zile. În plus, toţi pasagerii, membrii echipajului şi personalul de curăţenie care au avut contact direct cu fluidele biologice ale cazului suspect sau cu articole potenţial contaminate cum ar fi haine, prosoape sau alte ustensile contaminate ar trebui sa fie investigaţi şi monitorizaţi.

Orice persoană care a fost expusă la virusul Ebola şi dezvoltă simptome în timp ce se află la bordul unei nave de pasageri/transport care navighează spre UE, ar trebui declarată conform formularului Declaraţiei Maritime de Sănătate şi în acord cu articolul  37 al Regulamentului Sanitar Internaţional din 2005. Membrii personalului sau pasagerii afectaţi ar trebui să primească îngrijirile corespunzătoare pentru a se preveni răspândirea bolii.

 

Riscul legat de biosecuritate

 

Există riscul teoretic ca o probă biologică să fie trimisă unui laborator european pentru teste suplimentare, fără indicaţiile corespunzătoare conform cărora aceasta ar putea fi contaminată cu virusul Ebola. Aderarea strictă la reglementările legate de transportul probelor şi aplicarea precauţiunilor universale în laboratorul care primeşte astfel de probe ar trebui să reducă acest risc.

 

Riscul transmiterii prin intermediul materiilor biologice de origine umană

 

Conform directivei UE privind sângele uman, actualele criterii geografice de excludere pentru malarie se răsfrâng şi asupra rezidenţilor şi călătorilor din ţările afectate de Ebola, acestora nefiindule permis să doneze sânge. Un raport tehnic ECDC care a evaluat riscul de transmitere a virusului Ebola prin intermediul materiilor biologice de origine umană a fost publicat la 6 Octombrie 2014. Documentul oferă instrucţiuni cu privire la siguranţa donării de sânge când potenţialii donatori sunt persoane care se întorc dintr-o călătorie efectuată în ţările afectate de Ebola, persoane care au fost expuse virusului Ebola sau sunt pacienţi care au trecut prin boală.

 

Riscul de transmitere a virusului Ebola în UE ca urmare a importului

 

Probabilitatea unui lanţ susţinut de transmitere a virusului Ebola în UE este scăzută datorită capacităţii ridicate a Statelor Membre de a identifica cazurile suspecte, de a efectua analize de laborator, de a izola şi de a trata pacienţi bolnavi de Ebola şi de a urmări contacţii. Rapoart recente din Spania şi din Dallas arată, totuşi, că nu trebuie sa fim mai puţin vigilenţi în privinţa riscului de transmitere asociată îngrijirilor medicale decât dacă măsurile de control al infecţiei sunt aplicate şi urmate cu stricteţe şi perseverenţă.

 

Repatrierea şi evacuarea din motive medicale

 

Riscul răspândirii virusului Ebola de la un pacient bolnav care ajunge în UE ca urmare a unei evacuări medicale planificate este considerat a fi scăzut dacă se aderă strict la măsurile ce se impun, însă nu poate fi exclus în circumstanţe excepţionale. Riscul în cazul unei persoane asimptomatice care este repatriată ca urmare a unei expuneri cu risc scăzut la virusul Ebola într-o zona afectată este considerat a fi în mod similar scăzut.

 

Persoane care solicită îngrijiri medicale în UE

 

Cazurile de Ebola pot călători în timpul perioadei de incubaţie şi de aceea e posibil ca acestea să nu prezinte simptome la momentul plecării dintr-o ţară afectată sau la sosirea în UE. Odată ajunse în UE, detectarea lor ar putea fi întârziată dacă persoanele simptomatice nu sunt conştiente de faptul că au fost expunse sau dacă neagă acest lucru, precum şi daca la momentul prezentării într-o unitate medicale din UE clinicienii nu suspicioneată un posibil caz de Ebola.

 

Infecţiozitatea pacienţilor bolnavi de Ebola este scăzută în stadiile incipiente prodromale ale bolii şi creşte pe măsură de afectarea progresează şi încărcătura virală creşte. Infecţiozitatea atinge valori înalte când simptomele presupun diseminarea fluidelor biologice infectate, de ex. în caz de vomă, diaree sau sângerări.

Riscul unui contact fără elemente de protecţie este crescut în perioada cuprinsă între debutul simptomatologiei şi momentul în care persoanele infectate solicită îngrijiri medicale. Riscul există chiar şi în cadrul unităţilor sanitare în timpul evaluării iniţiale şi până când sunt implementate complet şi corespunzător măsurile de precauţie pentru prevenirea transmiterii viruslui.

De aceea, poate avea lor transmiterea secundară la membrii familiei care îngrijesc o persoana bolnavă şi în cadrul unităţilor medicale, mai ales prin expunerea la fluide biologice (sânge, diaree) înainte de a ridica suspiciunea de infecţie cu virus Ebola şi, deci, înainte de a fi aplicate măsurile corespunzătoare de control al infecţiei.

 

Perioadele în care riscul de transmitere secundară este cel mai mare includ fazele incipiente şi tardive ale bolii:

  • Stadiul incipient, când pacienţii nu prezintă încă contagiozitate ridicată, dar au loc contacte fără protecţie adecvată
  • Stadiul tardiv, după confirmarea infecţiei, când pacienţii pot prezenta încărcături virale mari, în acelaşi timp fiind supuşi unor proceduri invazive predispuse la contaminare în unităţi de terapie intensivă.

 

Întârzieri în recunoaşterea unui caz de îmbolnăvire cu virus Ebola pot determina un risc important de transmitere dacă, în perioada scursă între debutul simptomelor şi recunoaşterea virusului Ebola ca fiind cauza presupusă sau confirmată de boală, nu sunt luate măsurile de control al infecţiei. Odată ce un caz a fost identificat şi măsurile de control al infecţiei sunt implementate, riscul transmiterii devine foarte scăzut dacă aderenţa la aceste măsuri este maximă, incluzând grija temeinică a personalului când îmbracă sau îndepărtează echipamentul de protecţie individuală. Intervenţiile care vizează reducerea riscului de răspândire a bolii de la un caz importat în UE ar trebui să încerce să reduca durata de timp scursă între debutul simptomatologiei şi implementarea măsurilor efective de control al infecţiei, asigurându-se de asemenea aderenţa strictă la aceste măsuri de control al infecţiei.

 

Cazul recent al persoanei care a dezvoltat boala în Dallas, Texas după ce a sosit din Liberia ne reaminteşte că o situaţie similară este posibilă şi în Europa. În această situaţie, reducerea riscului de transmitere secundară a bolii Ebola la contacţii apropiaţi depinde de identificarea precoce a cazurilor suspecte de către personalul medical profesionist, de rapiditatea confirmării infecţiei în laborator, precum şi de izolarea timpurie a pacientului după debutul simptomelor.

Investigaţia ce continuă în Spania ne va oferi informaţii suplimentare pentru a înţelege cum s-a transmis infecţia către acel cadru medical. Nu există deocamdată dovezi că transmiterea la cadrul medical ar fi putut fi cauzată de o modificare în tiparul de transmitere a virusului Ebola. Aşadar, se consideră că recomandările privitoare la măsurile de control al infecţiei sunt în continuare adecvate pentru asigurarea protecţiei cu condiţia ca ele să fie aplicate cu stricteţe.

După identificarea unui caz de boală Ebola în UE, cea mai mare prioritate o are întreruperea tuturor lanţurilor de transmitere inter-umană. Acest scop poate fi atins astfel:

  • Identificarea şi izolarea rapidă a cazurilor suspecte de boală Ebola pentru confirmarea de laborator a diagnosticului şi pentru tratament suportiv într-o aripă izolată a unei unităţi medicale; şi
  • Identificarea tuturor contacţilor ai fiecărui caz de boală Ebola, inclusiv cadrele medicale implicate în îngrijirea pacientului, monitorizând (activ sau pasiv în funcţie de gradul de risc) starea lor de sănătate pentru perioada maximă de incubaţie de 21 de zile şi oferind îngrijiri, izolare şi un diagnostic de laborator imediat tuturor contacţilor care dezvoltă simptome.

 

Opţiuni pentru reducerea riscului

Acest document pune accent pe măsurile de protecţie individuală şi pe diferitele opţiuni de reducere a riscului importării şi răspândirii virusului pe teritoriul Uniunii Europene.

 

Reducerea riscului de infecţie în Africa de Vest

 

Evitarea călătoriilor în zonele afectate

 

Sfătuirea călătorilor să îşi suspende voiajul către o ţară sau zonă afectată până când focarul epidemic va putea fi controlat în acea regiune este cea mai evidentă opţiune de a reduce riscul importului de virus Ebola din zonele afectate. Treizeci de ţări UE/SEE recomandă această opţiune pentru cetăţenii lor. Douăzeci şi şase de ţări au emis recomandarea de a evita sau amâna orice călătorie care nu este strict necesară, iar patru ţări contraindică orice tip de călătorie spre zonele afectate. Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu recomandă nicio restricţie legată de călătoriile către ţările implicate în epidemie sau de comerţul cu acestea.

 

Prevenirea infecţiei în cadrul comunităţii

 

Vizitatorii şi locuitorii zonelor afectare de virusul Ebola vor fi supuşi unui risc scăzut de a se infecta în comunitate urmează cu stricteţe următoarele precauţiuni:

  • Evită contactul cu pacienţii simptomatici şi cu fluidele lor biologice
  • Evită contactul cu cadavre şi/sau fluide biologice ale pacienţilor decedaţi
  • Evită contactul cu animale sălbatice (inclusiv primate, maimuţe, antilope de pădure, rozătoare şi lilieci), atât vii, cât şi moarte, evită consumul de carne de vânat din zonele afectate
  • Se spală regulat pe mâini, folosind săpun sau soluţii antiseptice

 

Precauţiunile generale pentru o călătorie către ţările Africii de Vest sunt valabile şi pentru prevenirea infecţiei cu virusul Ebola:

  • Legumele şi fructele trebuie spălate şi decojite înainte de a fi consumate
  • Contactele sexuale neprotejate trebuie evitate
  • Locurile care pot fi populate de lilieci, precum peşterile, adăposturile izolate sau siturile miniere, trebuie evitate.

 

Prevenirea infecţiei în unităţile sanitare

 

Există un risc crescut de expunere şi infecţie în unităţile medicale. Opţiunile de prevenţie şi control al riscului includ următoarele:

  • Evită călătoriile care nu sunt necesare către ţările şi zonele afectate de Ebola.
  • Identifică furnizorii corespunzători de servicii medicale din ţările afectate de Ebola înainte de a călători acolo.
  • Verifică dacă asigurarea ta de călătorie acoperă evacuarea din cauze medicale în cazul unei îmbolnăviri sau al unui accident pentru a limita expunerea în unităţile sanitare locale.

Totuşi, evenimente recente din ţările afectate au demonstrat că respectarea precauţiilor specificate anterior nu e întotdeauna posibilă, acesta fiind motivul pentru care multe ţări recomandă evitarea călătoriilor nenecesare într-o ţară afectată.

 

Reducerea riscului de import al virusului Ebola în Uniunea Europeană

 

Opţiuni pentru ţările afectate

 

Ca urmare a declarării epidemiei de Ebola o urgenţă de sănătate publică de interes internaţional (PHEIC) pe 8 august 2014, OMS recomandă următoarele măsuri pentru Statele Membre afectate, măsuri care dacă vor fi implementate eficient sunt aşteptate să reducă riscul importului de virus Ebola în UE:

  • Ţărilor afectate li se cere să efectueze screeningul tuturor persoanelor aflate în terminalele de plecări din aeroporturile internaţionale sau în porturile maritime şi la punctele importante de graniţă  pentru febră de origine necunoscută compatibilă cu o posibilă infecţie Ebola.
  • Cazurile cunoscute de infecţie cu virus Ebola, precum şi contacţii lor, nu ar trebui să călătorească, cu excepţia cazului în care călătoria face parte dintr-un program corespunzător de evacuare medicală. Pentru a avea eficienţă maximă, această măsură ar trebui să nu le permită contacţilor asimptomatici să părăsească printr-un zbor internaţional o ţară afectată de virusul Ebola înainte de sfârşitul perioadei de incubaţie de 21 de zile. O astfel de măsură ar reprezenta o provocare logistică majoră, deoarece raportul dintre numărul de contacţi şi numărul de cazuri este foarte mare (număr mare de contacţi pentru fiecare caz). De asemenea, măsura nu le-ar mai permite profesioniştilor cu cetăţenie străină (expatriaţi) implicaţi în controlul epidemiei în ţările afectate să părăsească o astfel de zonă după ce au fost expuşi virusului Ebola.

Screeningul la plecare (ieşire) – exit screening ar putea preveni teoretic îmbarcarea unui pacient febril infectat cu virusul Ebola într-un avion, dar nu ar putea detecta un pasager aflat în perioada de incubaţie a bolii, care nu a dezvoltat înca febră. Informaţiile legate de screeningul efectuat la plecarea din ţările afectate vor rămâne de interes pentru monitorizarea riscului de import într-o ţară neafectată al unor potenţiale cazuri de Ebola .

 

Opţiuni pentru ţările UE

 

Screeningul călătorilor

 

Următoarea secţiune este adaptată după rezumatul documentului ECDC despre screening.

Pe măsură ce epidemia de boală Ebola continuă să se extindă în Africa de Vest, posibilitatea ca indivizi infectaţi să călătorească spre Uniunea Europeană este din ce în ce mai mare.

Screeningul la plecare concentrează eforturile asupra celor supuşi celui mai mare grad de risc, reducând resursele necesare la minimum şi maximizând valoarea predictivă pozitivă a screeningului. Ţările afectate au implementat metodele de screening la plecare cu sprijinul Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor al SUA (CDC). Pe baza actualei prevalenţe a infecţiei (estimată la 2 la 10 000 de locuitori în ţările afectate) şi în corelaţie cu observaţiile făcute în timpul primelor două luni de exit screening în trei dintre ţările afectate, s-a ajuns la concluzia că valoarea predictivă pozitivă a testului de screening este extrem de scăzută, deoarece niciun caz de boală Ebola nu a fost confirmat printre cele 77 de persoane care au fost detectate din totalul de 36 000 de călători testaţi.

Screeningul la sosire (intrare) – „entry screening”  în ţările neafectate este avut în vedere sau chiar a fost adoptat de un număr mic de ţări, în asociere cu un exit screening în desfăşurare. Conform datelor legate de validitatea metodelor utilizate în prezent pentru screeningul la sosire efectuat la punctele principale de intrare şi presupunând că screeningul la plecare este practicat eficient, valoarea adăugată a screeningului la sosire este probabil foarte redusă, în acelaşi timp resursele implicate fiind considerabile.

Asocierea screeningului la plecare cu screeningul la sosire ar putea fi, totuşi, avută în vedere în următoarele situaţii:

  • Când există îndoieli cu privire la eficacitatea screeningului la plecare
  • Pentru a detecta persoanele, puţine la număr, care ar putea dezvolta un sindrom febril între momentul plecării şi cel al sosirii. Acestă metodă ar putea fi luată în considerare în mod particular în cazul zborurilor lungi, cu conexiuni multiple, care durează mai mult de 12 ore.

 

Următoarele puncte trebuie luate în considerare în procesul decizional al autorităţilor de sănătate publică din Uniunea Europeană:

  • Nu există în prezent informaţii legate de calitatea şi performanţa screeningului la plecare implementat în ţările afectate.
  • Folosirea metodelor de screening pentru bolile infecţioase nu şi-a dovedit eficienţa în prevenirea sau întârzierea transmiterii în timpul epidemiilor anterioare, precum SARS.
  • Screeningul temperaturii pasagerilor îi poate identifica pe călătorii care prezintă febră înaltă cu o eficienţă corespunzătoare când se folosesc echipamente adecvate operate de personal calificat.
  • Screeningul va conduce la o creştere semnificativă a numărului de cereri pentru testele diagnostice de laborator pentru Ebola.
  • Chiar şi cel mai bun model de screening bazat pe temperatura corporală:
  • va rata până la 20% din toate cazurile simptomatice de Ebola, cu febră (sensibilitatea măsurării)
  • va rata călătorii care îşi ascund starea febrilă
  • va rata două treimi din cazurile infectate care se află în perioada de incubaţie şi încă nu prezintă simptome
  • va detecta cazurile de febră cauzate de alte boli infecţioase, cum ar fi malaria sau gripa; persoanele bolnave de Ebola vor reprezenţa doar o parte extrem de mică din totalul pacienţilor cu febră, dacă există.
  • Asocierea screeningului de temperatură cu evaluarea vizuală şi cu un chestionar despre starea de sănătate pot fi luate în considerare:

                  - pentru a creşte performanţa testului de screening bazat pe temperatură

                  - pentru a identifica călătorii potenţial contagioşi care nu au fost detectaţi prin screeningul temperaturii

                  - pentru a detecta călătorii care au avut parte anterior de o expunere cu grad înalt de risc şi pentru înrolarea acestora în scheme de monitorizare sau în carantină.

 

În ansamblu, screeningul pentru boala Eboala efectuat în rândul călătorilor ar putea identifica câteva cazuri contagioase de Ebola în timp. Deoarece nu există dovezi care să ateste eficienţa screeningului la plecare practicat în ţările afectate, screeningul la intrare rămâne o opţiune demnă de luat în considerare pentru prevenirea importului de boală Ebola, în mod special pentru zborurile directe, în ciuda rezultatelor slabe şi a investiţiei importante.

Restricţiile de călătorie şi screeningul pasagerilor la sosire (entry screening) în porturi maritime, aeroporturi sau graniţe terestre nu sunt actualmente recomandate de OMS în ţările neafectate care nu au graniţă comună cu o ţară afectată de epidemia cu virus Ebola.

 

 

Reducerea riscului de transmitere în cadrul Uniunii Europene după importul virusului Ebola

 

Riscul transmiterii Ebola în cadrul UE poate fi redus printr-o detecţie precoce a cazurilor suspecte de Ebola importate în UE şi prin utilizarea măsurilor adecvate de control al infecţiei. Intervenţiile care au ca scop reducerea riscului de transmitere în interiorul UE includ următoarele posibilităţi:

 

Investigarea cazurilor posibile

 

Fereastra de timp dintre apariţia primelor simptome şi detecţia cazului de către sistemele de sănătate ar trebui redusă la minimum.  Investigarea indivizilor care se prezintă la o unitate de îngrijiri medicale cu simptome compatibile cu boală Ebola şi care întrunesc criteriile pentru a fi „persoane ţinute sub observaţe” ar trebui condusă cu rapiditate şi în condiţii de siguranţă pentru a asigura detecţia precoce a cazurilor de Ebola. În plus, investigaţiile ar trebui să ia în considerare şi alte posibile etiologii ale sindromului febril la întoarcerea din zone tropicale, cum ar fi mai ales malaria, cu toate că un diagnostic pozitiv de malarie nu exclude o infecţie cu virusul Ebola. Se aşteaptă ca un număr semnificativ de persoane să fie testate pentru boală Ebola în UE/SEE, dar probabilitatea de a identifica şi confirma un caz de boală Ebola este scăzută (valoare predictivă pozitivă scăzută), identificându-se alte cauze de natură infecţioasă.

 

Urmărirea contacţilor

 

După identificarea şi managementul cazurilor confirmate şi/sau probabile de Ebola, precum şi a potenţialelor lanţuri de transmitere în UE, urmărirea eficientă a contacţilor şi managementul acestora ar trebui să reducă riscul răspândirii Ebola în UE. Scopul este identificarea tuturor contacţilor pentru fiecare caz de boală Eboală, evaluarea gradului de expunere, monitorizarea activă a stării lor de sănătate pe durata întregii perioade de incubaţie de 21 de zile şi, desigur, izolarea, diagnosticarea şi tratarea tuturor contacţilor care dezvoltă simptome.

 

Evacuările medicale

 

Există un număr tot mai mare de rapoarte privind cadre medicale expatriate care au fost repatriate din ţări afectate de epidemia de Ebola pentru monitorizare după ce au fost expuse virusului. Astfel de repatrieri ar trebui efectuate într-un timp cât mai scurt după o potenţială expunere, cu toate că riscul transmiterii bolii este mic chiar şi dacă persoana expusă s-ar dovedi infectată.

Un document intitulat „Evaluarea şi planificarea evacuărilor medicale pe care aerului către UE a pacienţilor cu boală Ebola şi a persoanelor expuse virusului” le oferă factorilor decizionali informaţii suplimentare în cazul în care există necesitatea de a evacua pe cale aeriană o persoană infectată sau expusă virusului dintr-o ţară afectată de epidemie către un Stat Membru UE. Decizia de evacuare trebuie să se bazeze pe: probabilitatea ca persoana să fie infectată cu virusul Ebola; potenţialele beneficii ale evacuării pentru persoana/pacientul implicat; riscurile asociate evacuării medicale pe cale aeriană pentru acea persoană/pacient; şi riscul de transmitere a virusului membrilor echipajului şi personalului medical însoţitor.

Se anticipează că necesitatea evacuării medicale va spori în următoarele luni pe măsură ce epidemia continuă şi numărul cadrelor medicale expatriate implicate în controlul epidemiei va creşte.

 

Unităţile sanitare

 

Transmiterea virusului la personalul medical poate fi prevenită prin aplicarea strictă a măsurilor de control al infecţiei în forma recomandată de OMS. Totuşi, chiar şi dacă măsurile de control al infecţiei au fost aplicate corespunzător şi temeinic, transmiterea în rândul cadrelor medicale poate avea loc în mod excepţional. Infectarea unui cadru medical poate fi provocată de o breşă în sistemul de strictă aplicare a măsurilor de control al infecţiei, putând surveni în timpul acordării de îngrijiri unui pacient contagios, în timpul managementului deşeurilor sau când se îndepărtează echipamentul de protecţie individuală.

Identificarea şi izolarea promptă a unui pacient cu boală Ebola scade riscul de transmitere în cadrul comunităţii. Cu toate acestea, practicienii din domeniul medical sunt supuşi unui risc când îngrijirle de sănătate sunt acordate într-un mediu intraspitalicesc, mai ales dacă procedurile care generează aerosoli sunt efectuate în stadii avansate de boală cînd pacienţii sunt foarte contagioşi. Reducerea la minimum a acestui risc continuă să reprezinte un scop esenţial.

 

Conform instrucţiunilor OMS, următoarele condiţii sunt esenţiale pentru acordarea asistenţei medicale în condiţii de siguranţă pacienţilor infectaţi cu virusul Ebola:

    • Camere izolate cu grup sanitar propriu
    • Disponibilitatea echipamentului de protecţie individuală
    • Personal instruit pentru folosirea echipamentului

 

Mijloacele care trebuie avute în vedere pentru optimizarea managementului în condiţii de siguranţă a pacienţilor cuprind programe de instruire periodică cu aplicaţii practice în folosirea echipamentului de protecţie personală, efectuarea exerciţiilor de simulare, supravegherea continuă şi monitorizarea îngrijirii pacientului, a îmbrăcării/îndepărtării echipamentului, precum şi munca în parteneriat („buddy system”). Transferul pacientului într-o unitate specializată pentru izolare de nivel înalt este o opţiune ce poate fi luată în considerare, ţinând cont de disponibilitatea, fezabilitatea şi siguranţa transferului.

 

O politică avansată de sănătate ocupaţională cu monitorizare activă a personalului implicat în îngrijirea pacienţilor diagnosticaţi cu Ebola ar asigura identificarea precoce, izolarea şi tratarea cazurilor secundare de îmbolnăvire apărute în rândul cadrul medicale. Astfel de politici ar trebui să ia în considerare şi sprijinirea psihosocială a personalului medical. Posibilitatea restrângerii numărului de contacţi şi înregistrarea acestora (de ex. într-un jurnal) pe durata celor 21 de zile după ultima expunere poate fi avută în vedere, mai ales în cazul unei expuneri cu risc înalt.

 

Informaţii şi comunicare

 

Creşterea gradului de conştientizare cu privire la simptomele bolii şi acţiunile ce se impun (auto-izolarea şi solicitarea asistenţei medicale menţionând posibila expunere) în rândul călătorilor care se întorc dintr-o zonă afectată sau în cel al persoanelor care au intrat în contact cu un caz probabil sau confirmat de Ebola ar trebui luată în considerare pentru reducerea perioadei de timp cuprinse între debutul bolii şi momentul izolării, cu scopul de a reduce oportunitatea transmiterii mai departe a bolii la alte persoane şi generarea unor noi lanţuri de transmitere.

Următoarele trebuie avute în vedere:

  • Informarea călătorilor care părăsesc o ţară afectată de epidemie şi a călătorilor care ajung în UE prin zboruri directe din ţări afectate:

            - posibilitatea expunerii la Ebola pe durata şederii într-o ţară afectată

            - manifestările clinice ale bolii şi necesitatea de a solicita asistenţă medicală imediat în cazul apariţiei unor simptome

            - necesitatea de a prezenta istoricul de călătorie când solicită asistenţă medicală, fiind de preferat să expună informaţiile înainte de a ajunge la unitatea sanitară

            - necesitatea de a indica un posibil contact cu persoane bolnave sau animale sălbatice pe timpul şederii în ţara afectată de epidemie

            - cum să contacteze autorităţile de sănătate publică pentru asistenţă în cazul în care se suspicionează o infecţie (broşuri, numere de telefon, linie telefonică dedicată)

 

  • Informarea şi sensibilizarea furnizorilor de îngrijiri de sănătate din UE cu privire la:

            - posibilitatea infecţiei cu virusul Ebola în rândul călătorilor care se întorc din regiuni afectate

            - manifestările clinice ale bolii şi necesitatea de a cere informaţii despre istoricul de călătorie şi posibile contacte cu membri ai familiei sau prieteni veniţi în vizită din ţări afectate de Ebola

            - disponibilitatea protocoalelor pentru constatarea cazurilor posibile şi a procedurilor pentru trimiterea pacienţilor către unităţile medicale

            - necesitatea imperativă de a implementa cu stricteţe managementul măsurilor de protecţie medicală de barieră, utilizarea echipamentului de protecţie personală, aplicarea procedurilor de dezinfecţie, în conformitate cu normele specifice şi recomandările OMS pentru controlul infecţiei când se asigură asistenţă medicală cazurilor suspecte de boală Ebola

            - instruirea profesioanală înainte de a începe îngrijirea bolnavului şi sprijinirea personalului în timpul  activităţilor desfăşurate (de ex. managementul stressului)

 

  • Susţinerea furnizorilor de îngrijiri de sănătate din UE cu resurse care îi vor ajuta să identifice şi să gestioneze pacienţii potenţial infectaţi cu virusul Ebola

            - Evaluarea şi planificarea evacuării medicale pe care aeriană către UE a pacienţilor cu boală Ebola sau care au fost expuşi la virus

            - Definiţiile de caz pentru pacienţii aflaţi în UE

            - Algoritmi pentru identificarea cazurilor

            - Algoritmi pentru managementul cazurilor 

 

 

Documentul original în limba engleză poate fi consultat aici